Final în forță la Festivalul de Flamenco: jazz-flamenco

25 și 26 martie, ora 19.00

Sala de Concerte de Radiodifuziunii Române

Între două lumi: Duo Jorge Pardo (saxofon) & Isaac Turienzo (pian)

Remarcat de revista Crea a Societății Artiștilor Spanioli ca unul dintre cei mai importanți artiști de jazz din Peninsulă în anii ’90, Isaac Turienzo a cântat în cele mai mari festivaluri, teatre, auditorium-uri și săli de concerte, cum ar fi Teatrul Manuel Artime din Miami, Florida (SUA), National Hispanic Cultural Center Journal Theatre en Albuquerque, New Mexico (SUA), Auditorium-ul Instituto Cervantes din Chicago, Illinois (SUA), Festivalul Internațional de Jazz de la Atena etc.

În domeniul jazzului, a cântat pe scenă alături de muzicieni cum ar fi: Sonny Fortune, Eddie Henderson, Jerry González, Peer Wyboris, Miguel Ángel Chastang, Jorge Pardo, Tino di Geraldo, Duquende, Paulo Bandeira, Ángel Rubio, Carlos Barreto, Chris Kase, Laurent Filipe, Guillermo Mc Guill, Ove Larsson, Matthew Simon etc. În domeniul muzicii clasice, a colaborat cu muzicieni de talia lui Armando Orbon şi Soliştii Virtuozi din Moscova, printre mulți alți muzicieni de excelență.

Ca orice spaniolul obișnuit, în acea epocă și copil fiind, Jorge Pardo a început să cânte la chitară, deși în curând s-a văzut atras de lumea instrumentelor de suflat. Referințele sale muzicale sunt o mulțime de artiști și stiluri diferite. A început să cânte ca profesionist în „bombele“oraşului. Diego Carrasco, Jean Luc Vallet, Manuel Soler, Peer Wyboris, David Thomas, Ricardo Miralles, Pedro Iturralde, Vlady Bas, printre alții, sunt referințe şi maeștri apropiați.

Las Grecas, de la mano de Johnny Galvao este prima lui înregistrare profesională. Dolores se alătură lui Pedro Ruy Blas împreună cu mai mulți muzicieni ai scenei madrilene, se înregistrează trei LP-uri, iar pe unul dintre ei apare Paco de Lucia, cu care lucrează de-a lungul timpului la mai multe înregistrări și turnee în toată lumea. Tot atunci îl cunoaște pe Camarón şi colaborează la La Leyenda del Tiempo și alte producții. De asemenea, în studiourile de flamenco Amor de Dios lucrează cu întreaga nouă generație de artisti „Tinerii flamenco“, care se pregătește în Madrid la acel moment. De atunci ajung flautul şi saxofonul să fie legate de lumea flamenco.

Las cigarras son quizá sordas, Veloz hacia su sino, Diez de Paco sunt câteva dintre titlurile înregistrate, dintre cele 90 produse de către fratele său Jesús pentru Nuevos Medios. Deja în noul secol, înregistrări cu D’3, colecţia sa de Vientos Flamencos, trio-ul cu Carles Benavent şi Tino di Geraldo şi Touchstone cu Chick Corea. A cântat în nenumărate festivaluri şi săli de concerte de pe cele cinci continente. "

Un pianist excepțional la Ateneul Român: Jorge Federico Osorio

24 martie, ora 19:00

Sala mare a Ateneului Român

Recital de pian: Jorge Federico Osorio

www.jorgefedericoosorio.com

În program: lucrări de Padre Antonio Soler, Isaac Albéniz și Manuel de Falla. 

Născut în Ciudad de México, Jorge Federico Osorio a studiat la Conservatoarele din México, Paris și Moscova, avându-i ca maeștri pe Luz María Puente, Bernard Flavigny, Jacob Milstein și mai târziu, la New York, pe Nadia Reisenberg. A audiat, de asemenea, cursurile lui Wilhelm Kempff de la Positano, Italia.

Jorge Federico Osorio este unul dintre pianiștii eminenți ai vremii noastre, aclamat la nivel internațional pentru măestria și absoluta cunoaștere a instrumentului. Pe lângă frecventele colaborări cu principalele orchestre ale țării, a cântat alături de mare parte dintre marile orchestre ale lumii, cum ar fi Orchestra Concertgebouw din Amsterdam, Filarmonica din Israel, Orchestra Filarmonică Regală, Orchestra Radioteleviziunii Spaniole, Orchestra Națională a Franței, sub bagheta unor dirijori recunoscuți, ca Bernard Haitink, Klaus Tennstedt, Lorin Maazel, Zuohuang Chen și Michel Plasson, printre alții.

Turneele sale de concerte l-au purtat prin Europa, Asia și continentul american, și a participat la festivalurile din Ravinia, Grant Park, Hollywood Bowl, Newport și Festivalul Internațional de Pian din Gulangyu, China. A făcut înregistrări pentru NHK din Japonia, Radioul Belgian și BBC. Discografia lui Osorio acoperă o varietate repertorială amplă, cu înregistrări pentru EMI, CBS, Artek, Cedille, IMP și ASV, primind cronici laudative în Gramophone, BBC Music Magazine și American Record Review. Printre înregistrările sale recente se numără Preludiile lui Debussy, diferite creații de Liszt și Pian spaniol, cu opere de Albéniz, Granados, Soler și Falla.

Osorio a primit numeroase premii internaționale, incluzându-l pe cel al Concursului Internațional de Pian din Rhode Island și Premiul Gina Bachauer al Simfonicii din Dallas. Muzica de cameră face parte integrală din viața sa artistică. A fost directorul artistic al Festivalului Brahms din Mexic, a colaborat cu Cvartetul din Moscova, Cvartetul din Tel Aviv, Cvartetul Ruso-American, violoniștii Henryk Szeryng, Mayumi Fujikawa și Ani Kavafian, și violoncelistul Richard Markson. 

Recitalul David Palomar, un omagiu adus Chavelei Vargas

„Încerc să fac în așa fel, încât publicul care mă ascultă să se emoționeze și să se simtă bine indiferent dacă înțelege sau nu limba în care cânt. Când eram mic, îi ascultam pe Bob Marley și Michael Jackson și nu înțelegeam nimic din ce ziceau, însă muzica lor mă făcea să vibrez. Păstrând distanțele, e ceea ce susțin că fac și eu, cu muzica mea.“

15 și 16 martie,  ora 19.30

Sala ArCuB – Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului București

Concert David Palomar. Cante flamenco - selecție de piese din ciclurile de spectacol La Dama del Poncho Rojo și Homenaje Flamenco a Chavela Vargas.

www.david-palomar.com

„Cádiz este sursa de inspirație pentru muzica mea, pentru viața mea, fără această bucată de pămînt răpită mării n-aș putea fi fericit. Acolo am tot… o moștenire flamenco mergând de la Enrique el Mellizo la Juan Villar, familia mea, prietenii, locurile mele preferate. Cádiz e Paradisul meu“, își mărturisește atașamentul față de cultura de origine David Palomar. Drumul său în lumea muzicii flamenco începe în 1998, când participă la Bienala de Flamenco de la Sevilla, alături de dansatorul Javier Barón, în spectacolul Sólo por arte, rămânând, de altfel, alături de trupă şi în turneele ulterioare. Apoi îi regăsim numele alături de cele ale unor artişti cunoscuţi ca Isabel Bayón şi Fernando Romero sau Rafael de Utrera şi Carmen Lozano, pe afişele unor importante scene europene.

Pe lîngă dansatorii cu care a colaborat, nu mai puţin importante sînt colaborările cu chitarişti de talia lui Vicente Amigo şi Gerardo Núñez sau cu alţi artişti ai generaţiei sale: Jairo Barrul, Ángeles Gabaldón, Mercedes Ruiz şi Rosario Toledo. În 2008 apare primul său disc, Trimilenaria, un omagiu adus oraşului său natal, Cádiz. În acelaşi an realizează primele sale spectacole pornind de pe acest disc și cu care cucereşte săli importante precum Gran Teatro Falla din Cádiz, Teatro Central din Sevilla sau Teatro Cánovas din Málaga. În august 2009 participă la premiera spectacolului Flamenco Hoy de Carlos Saura. În ianuarie 2010, la Teatro Lope de Vega din Sevilla, apare ca artist invitat în spectacolul Gracias a la vida de Pasión Vega. 

Pablo Sáinz Villegas în recital la București

10 martie 2012,  ora 19.00

Sala Mare a Ateneului Român

și

11 martie, ora 19.00

Sala de Concerte de Radiodifuziunii Române

Recital de chitară: Pablo Sainz Villegas

Pablo Sáinz Villegas (la Rioja, 1977) este considerat de critici drept unul dintre cei mai buni chitarişti ai noii generaţii. De-a lungul carierei sale, a concertat în peste treizeci de ţări, pe scenele unor instituţii muzicale de prestigiu ca Philharmonie din Berlin, Carnegie Hall din New York, Sala Verdi din Milano sau Musikverein din Viena.

© Machado

A debutat alături de New York Philharmonic Orchestra interpretînd Concertul din Aranjuez la Avery Fisher Hall din Lincoln Center la New York şi a devenit aproape imediat un nume de refeinţă al chitarei de concert simfonic. Intensa lui activitate concertistică cuprinde un turneu de douăsprezece concerte alături de Israel Philharmonic Orchestra, sub bagheta lui Rafael Frühbeck, şi un alt turneu de douăsprezece concerte cu New York Philharmonic. A cîntat apoi cu Houston Symphony Orchestra avîndu-l la pupitru pe Alondra de la Parra, cu care, de altfel, a şi înregistrat Concierto del Sur de Ponce pentru SONY.

Ca urmare a succesului înregistrat peste tot în lume, nu e deloc surprinzător că numele tînărului chitarist apare frecvent pe afişele Teatrului Ceaikovski sau ale Filarmonicii din Sankt Petersburg. Interpretările lui, cu o tehnică impecabilă dublată de emoţie și prezenţă scenică, se transformă într-un dialog aproape transparent cu publicul.  

© Machado

Pablo Sáinz Villegas a primit peste treizeci de premii internaţionale de chitară, printre care amintim premiile Andrés Segovia, Francisco Tárrega şi Christopher Parkening. A fost distins, de asemenea, cu Premiul „Ojo Critio“, oferit de Radio Nacional de España la categoria Muzică Clasică, fiind prima oară cînd acest premiu i se acordă unui chitarist.

A realizat înregistrări pentru Naxos cu Sequenza XI de Luciano Berio şi un disc complet de muzică spaniolă car einclude două premieres mondiale: Cinco Anécdotas de Andrés Segovia şi Sonata-Fantasía de Federico Moreno-Torroba. Această înregistrare i-a adus distincţia „Discul săptămînii“ al revistei Musik-Heute. Mai mult, casa de discuri RTVE a editat pentru colecţia Clasici Spanioli înregistrarea în direct a Concierto de Aranjuez cu Orchestra RadioTeleviziunii Spaniole dirijată Adrian Leaper.

© Nachinkin

În paralel cu activitatea concertistică, Pablo Sainz Villegas a predat clase de măiestrie la Royal College of Music din Londra, la Guildhall School of Music and Drama, la National University din Australia şi la Fundaţia Príncipe de Asturias.

Pablo Sáinz Villegas este şi fondatorul unui proiect filantropic numit „El legado de la música sin fronteras“, al cărui scop este cel de a ajuta copiii şi adolescenţii cu resurse financiare modeste să se apropie de muzică şi, astfel, să creeze punţi muzicale, personale şi emoţionale între diferite culturi.

La Shica: „Flamenco e miracolul unei inimi care bate“

„Am știut întotdeauna că nu sînt doar dansatoare. Sau, cel puțin, că nu sînt o dansatoare prin definiție, intuiam că forma mea de exprimare e alta, dar mi-a luat ceva timp ca să ajung să-mi permit libertatea pe scenă. (…)Niciodată n-am încetat să dansez! Sînt și voi fi mereu dansatoare, pînă la moarte. Adăugînd muzica, am devenit mai liberă în comunicarea mea cu ceilalți. (…) Iar ceea ce mă atrage la flamenco e faptul că atunci cînd văd sau ascult această  muzică, mă simt de parcă aș contempla miracolul unei inimi care bate.“

4 martie 2012,  ora 20:00

Sala Mare a Teatrului Național „I.L. Caragiale“

Concert: Supercop cu La Shica

http://www.morganbritos.net/web_english.htm

În dorinţa lor de a-și găsi un sound propriu, La Shica dezvoltă un limbaj atipic, atunci când vine vorba despre aparițiile scenice. Pornind de la flamenco, relaxându-se cu metrica populară și făcând loc străzii prin intermediul hip-hop-ului. Şi nu numai sound-ul lor este diferit, ci și estetica lor, având în vedere că un alt element folosit de vocalistă este dansul flamenco.

Formația –  este o altă particularitate a proiectului – reprezintă un trio acustic influenţat de muzică braziliană, funk, jazz şi cuplet. Dar ceea ce face ca acest proiect să fie cu totul special este faptul că s-a născut din prietenie şi dorinţa de a experimenta, fără teamă şi fără alte pretenții decât cea de a se bucura de trupă în sine. Astfel se produce o legătură directă cu simţurile spectatorului... Spectacolul pe care-l oferă La Shica e destul de dificil de clasificat, dar uşor de înţeles.

Discuri: Trabajitos de chinos (2008), Supercop (2010)

Programul Festivalului de Flamenco 2012

3 martie 2012,  ora 20:00

Sala Mare a Teatrului Național „I.L. Caragiale“

Solos – Recital de dans flamenco al Companiei Belén Maya

www.belenmaya.com

4 martie 2012,  ora 20:00

Sala Mare a Teatrului Național „I.L. Caragiale“

Concert: Supercop cu La Shica

http://www.morganbritos.net/web_english.htm

10 martie 2012,  ora 19:00

Sala Mare a Ateneului Român

și

11 martie,  ora 19:00

Sala de Concerte de Radiodifuziunii Române

Recital de chitară: Pablo Sainz Villegas

15 si  16 martie,  ora 19:30

Sala ArCuB – Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului București

Concert David Palomar. Cante flamenco

www.david-palomar.com

24 martie 2012, ora 19:00

Sala mare a Ateneului Român

Recital de pian: Jorge Federico Osorio

www.jorgefedericoosorio.com

25 și 26 de marzo de 2012, ora 19:00

Sala de Concerte de Radiodifuziunii Române

Între două lumi: Duo Jorge Pardo (saxofon) & Isaac Turienzo (pian)

www.isaacturienzo.com; http://jorgepardo.com/

Festivalul de Flamenco 2012. În deschidere, Compania Belén Maya

3 martie 2012,  ora 20:00

Sala Mare a Teatrului National “I.L. Caragiale”

Solos – Recital de dans flamenco al Companiei  Belén Maya

Belén Maya García (New York, 1966) a început prin a fi o dansatoare de avangardă extremă, geometrică. Dar a șlefuit toate asperitățile pentru a deveni una dintre cele mai bune. Din dansul ei nu lipsește urgența, radicalitatea care a uimit lumea în Flamenco (1995), filmul lui Carlos Saura. Nu lipsesc nici dorința și nici imediatețea plină de sensibilitate. Nu lipsesc nici franchețea și seducția. Nu lipsește neliniștea, avangarda ca formă disperată în contra timpului. Dar Maya și-a asumat propriile origini. Se hrănește din izvorul costumului andaluz și a melodiei subtile. Nu-i lipsește riscul, îndrăzneala. În ultima perioadă, însă, am asistat la transformarea trapezistei suicide într-o echilibristă subtilă. O metamorfoză a maturității și adevărului. Nu lipsește în dansul ei străvechea rigoare a timpului, durerea ceasurilor, dezolarea opririlor, linia ruptă în palma unei mâini a zilelor noastre. Nu lipsesc extazul halucinogen al fabricilor și violența ceasurilor deșteptătoare. Nu poate lipsi privirea întunecată a celor care au văzut infernul, tot ce e mai bun în arta secolului XX. Dar asta nu înseamnă că dansatoarea renunță la culorile pure, la rochia cu volane și coadă purtată de o femeie a zilelor noastre.

Costum andaluz, rochie cu volane și coadă, cibernetică, ce reprezintă în același timp o pedeapsă și eliberarea femeii contemporane din fabrica de montaj. Rochia cu volane și coadă este, în arta lui Belén Maya, o crisalidă obscură din care renaște, dornică de senzații, femeia flamenco de astăzi. Transparentă și în echilibru față de tradiție. Rotundă și delicată. Costumul andaluz, rochia cu volane și coadă, a fost în ultimele spectacole ale lui Belén Maya (Fuera de los Límites, 2003; Dibujos, 2005, Souvenir și La Voz de su Amo în 2007, acestea din urmă, coproducții cu Mercat de les Flors) instrumentul metamorfozei sale, goana înainte după ce a impus pe scenă rafinamentul delicat al Flamenco-ului de Cameră.

Fragment din volumul Las Rutas del Flamenco en Andalucía de Juan Vergillos

(Fundación Lara, 2006)

www.belenmaya.com